MANAGEMENTUL STĂRILOR TENSIONALE

De ce apar stările tensionale ale copiilor?

Comportamentul copiilor la supărare este diferit. Majoritatea izbucnirilor de nemulţumire ale copilului se manifestă prin eliberarea energiei acumulate, prin ţipete, loviri, muşcături şi alte gesturi.

* Una dintre situaţiile cele mai frecvente în care apar stări tensionale o constituie venirea copiilor în grădiniţă; mulţi plâng săptămâni în şir. Alţii tremură sau chiar lovesc atunci când se apropie educatoarea. Este o stare normală, specifică vârstei. Copiii obişnuiţi cu alt mediu (cel familial), cu alte persoane se simt dintr-o dată părăsiţi, se văd înconjuraţi doar de persoane străine.

* O altă situaţie provocatoare de tensiuni şi chiar conflicte, apare în legătură cu împărţirea jucăriilor. Şi atunci când grupul de joacă se măreşte, când copiii se asociază altfel între ei, se înregistrează o intensificare a izbucnirilor de nemulţumire datorată conflictelor care apar în legătură cu jucăriile sau locul de joacă. Uneori între copii au loc atacuri fizice sau verbale, lovindu-se chiar cu jucăria ce a constituit motivul de conflict. Spaţiul de joacă restrâns sau numărul limitat de jucării pot genera motive de supărare.

*Copiii se supără, se retrag într-un colţ al sălii de grupă şi din gelozie sau pentru că nu pot accepta ca şi alt copil să primească atenţie sau mângâiere din partea educatoarei. Ei sunt încă controlaţi de egocentrism.

*Unii copii nu pot aştepta liniştiţi să le vină rândul, să răspundă la o activitate sau un joc şi atunci se ridică, vorbesc, bat din picioare, se supără.

*Adesea copiii sunt mai tensionaţi, mai irascibili, se supără cu uşurinţă, dacă nu se simt bine, dacă au o problemă de sănătate.

Important este ca educatoarea să cunoască toate aceste situaţii, să fie pregătită ca atunci când un copil devine nemulţumit, indiferent care ar fi motivul, să manifeste calm şi să ştie să-l ajute să-şi trateze mânia într-un mod mai degrabă constructiv decât distructiv. Trăirile de mânie ale copilului nu trebuie neglijate, deoarece pentru el sunt foarte reale. Nu trebuie nici să-l facem să se simtă vinovat, ci trebuie să-l învăţăm cum să-şi canalizeze acţiunile într-un mod care nu provoacă supărare celorlalţi.